16
2011
Dominique Strauss-Kahn. Mezaventuri letale.
Un articol de 
Arestarea lui Dominique Strauss-Kahn a produs o bulversare insustenabilă în societatea franceză. Niciodată, în intreaga istorie a campaniilor prezidenţiale din Hexagon n-a existat un asemenea cutremur.
DSK încarnează versiunea modernă a socialismului à la française. Ideile sale sunt contrare dirigismului clasic, etatismului de tip mitterandian, a economiei central-administrate caracteristice stângii conservatoare. În ţara lui égalité-fraternité, în care majoritatea socialiştilor visează încă la ruptura de capitalism, DSK întruchipează îmbinarea dintre reformismul social şi economia de piaţă.
Strauss-Kahn este cel mai stralucit Ministru al Economiei şi Finanţelor pe care l-a dat vreodată stânga franceză. Sub autoritatea lui Lionel Jospin, DSK a dus o politică economică abilă, performantă, aducând Franţa printre ţările cu cea mai mare creştere în perioada 1997-1999, permiţând adeziunea la nou-creata zona euro. Inovaţia economică, concilierea managerilor străini cu intreprinderile publice şi private franceze, o politică fiscală eficace i-au adus lui DSK o recunoaştere europeană şi internaţională unanimă, la un nivel atins în rândul socialiştilor doar de Jacques Delors sau Pierre Mendès.
DSK este perceput ca un amestec de intelectual autonom de mare calibru şi de o înaltă cultură, de burghez plin de bani şi talent, însă bon-vivant, dezinvolt, amator de femei, seducător impulsiv şi înveterat. În trecutul său politic a cunoscut numeroase furtuni, inombrabile campanii de presă ostile, o sumă de procese şi alte purgatorii politice din care a ieşit cu fruntea sus. În plus, are şansa de a fi susţinut fără rezerve de soţia sa, jurnalista Anne Sinclair, un foarte bun consilier de comunicare/media de mare utilitate unui prezidentiabil.
În Franţa de astăzi, atât de pesimistă şi lipsită de încredere în sine, un astfel de profil de succes, un caracter atât de puternic, un asemenea model de reuşită suscită încrederea alegătorilor, oricât de inconstanţi şi neguvernabili ar fi aceaştia. DSK este marele favorit în toate sondajele pre-electorale.
La direcţia Fondului Monetar Internaţional, DSK a desfăşurat o politică în acord cu sine insuşi: mondialistă, pro-europeană şi de stânga (aripa gauchistă consumatoare de caviar).
Încă din decembrie 2010, DSK s-a pronunţat public pentru o soluţie globală la criza europeană şi nu pentru tratarea separată, ţară după ţară, a economiilor naţionale bolnave. Bineînţeles, i-au sarit în cap toţi suveraniştii şi populiştii, ostili opţiunii unui guvern economic european.
Şeful FMI a propus de asemenea interzicerea circulaţiei neregularizate a capitalurilor în UE, iritând şi adepţii liberalismului financiar. O Europă politică nu e nici în interesul naţionaliştilor, nici în cel al burselor mondiale, care, am văzut deja în perioada de varf a crizei, şi-au facut un obiectiv din slăbirea instituţiilor publice europene.
DSK a reuşit să irite şi conducătorii ţărilor emergente, în special China şi India, care-l acuză de o prea mare generozitate faţă de Vechiul Continent. Astfel, şeful FMI s-ar fi preocupat excesiv de problemele Europei, schimbând imaginea de bau-bau a Fondului în ochii sindicaliştilor şi a stângii europene prin deschiderea de linii de credit pentru numeroase ţări: Grecia, Irlanda, Portugalia, Ungaria, Letonia, Polonia, Romania…
De altfel, cele două ţări asiatice au exprimat deja pretenţii la directia FMI deşi DSK nu e încă oficial demis. Dacă ţinem cont că UE deţine doar 32% din dreptul de vot la FMI, o astfel de propunere e perfect materializabilă.
Un alt aspect deloc neglijabil: DSK este singurul care a îndrăznit să pună pe tapet la FMI problema datoriei americane.
Şi cireasa de pe tort: vinerea trecută (13 mai a.c), mass-media franceze au facut cunoscute ideile lui DSK privind Grecia: reeşalonarea datoriei şi stergerea unei părţi a acesteia. Uşor de imaginat ce reacţii provoacă în lumea bancherilor o asemenea veste. Duminică dimineaţa (15 mai a.c) ne-am trezit în unda de şoc a incredibilei veşti.
În concluzie, la ora arestării sale, DSK era omul care deranja pe toata lumea. De altfel, FMI n-a mişcat un deget ca să-şi apere şeful.
Câteva atacuri de-a dreptul nucleare au fost deja lansate la adresa lui în Franţa: nici nu s-au stins încă scandalurile legate de Porsche-ul în care s-a urcat (şi care s-a dovedit că aparţinea unui prieten) şi costumele sale de 35.000 de euro – deşi croitorii parizieni cei mai scumpi spun ca asemenea preţuri există doar dacă costumele au diamante în buzunare.
În 28 aprilie a.c., DSK încredinţa ziaristului Antoine Guiral şi redacţiei Libération temerile sale de campanie. Jurnalistul poveşteste azi că DSK se temea de un complot orchestrat de Claude Guéant, temutul ministru de interne sarkozist: “îmi vor întinde capcane legate de bani, femei şi iudaism“, evocând posibilitatea unui viol orchestrat. Libération scria la acea dată: “DSK a început sa ne descrie: imaginaţi o femeie violată într-un parking şi platită să declare că am fost eu. 500 000 sau un milion de dolari pentru o asemenea istorie…“
Femeile sunt calcâiul lui Ahile pentru DSK: e un consumator excesiv, cunoscut şi ireductibil. Numeroase mărturii feminine existau deja, altele, ca cea a jurnalistei Tristane Banon, ies azi la suprafaţă. E punctul slab al lui DSK, folosit la această oră fără scrupule, cu halucinantă violenţă, pe teritoriu străin şi ostil. În Franţa, de afacerile sexuale ale oamenilor politici on s’en fiche. N-au efect. În America sunt fatale…
Din aceeaşi categorie
- Braşovul Pedalează cu tot mai mult talent
- Portret de candidat: Nicolas Sarkozy. Ora bilanţului
- Cazul Contador (update)
- Avant premiera la Consiliul european de joi, 8 decembrie
- Tot roman si el
Au zis pe Facebook
27 comentarii + Adaugă comentariu
Lasă un comentariu
Zonă abonaţi
DealulMelcilor.com nu-ţi plăteşte facturile la net, nu-ţi scoate căţelul la plimbare şi nu te face mai deştept. Nici google nu poate face asta. Totuşi, citindu-ne, timpul petrecut aiurea online, ar putea deveni mai valoros.Să (ne) mai şi rîdem.
Melci pe feisbuc
Autori şi colaboratori
- Cristina (27)
- Daniel Mihu (109)
- Horea (12)
- John Seillman (159)
- Karla (13)
- Miruna M. (9)
- Nick (17)
- Răzvan Dobrică (18)
- Stefan Oancea (14)
E posibil să-i fi înscenat Sarko&co treaba asta? Cică a fugit după cameristă în cucu gol, s-o iubească puţin. :))) Posibil să-l fi surprins tipa tocmai cînd era şi el relaxat.
Nu, nu cred sa-i fi aranjat Sarkozy treaba asta. Lui Sarkozy i-ar fi convenit DSK pe post de contracandidat de stânga: toate criticile asupra nivelului luxos de viata, a politicii sale liberaliste si pasiunii lui Sarko pentru bani ar fi fost dizolvate. DSK si Sarkozy au profile similare din punctul acesta de vedere. Sarkozy chiar s-a exprimat asta-toamna, spunând ca “Daca DSK s-ar prezenta la alegeri, eu as trece drept un pastor metodist”.
Cum DSK e eliminat, Sarkozy se va trezi in fata unui contracandidat de stânga inconfortabil (cel mai probabil François Hollande, intrucat sefa PS, Martine Aubry nu tine sa se prezinte), care e exact opusul lui Sarkozy: modest, nivel de viata mediu, personaj popular, inteligent, profilul care place francezului de rând…
Lui François Hollande nu i-ar trebui decat sa dovedeasca francezilor ca are anvergura si caracterul necesar unui presedinte, ceea ce e foarte posibil.
Apropo de contracandidaţi, ce s-a mai întîmplat cu Segolene? Nu mai zice nimeni nimic de ea?
Segolène nu mai e credibila. Comportamentul sau post-alegeri a sanctionat-o definitiv in ochii francezilor. Faptul ca DSK e in inchisoare n-o aranjeaza, intrucat l-ar fi sustinut drept candidat al stangii, sperând la un post de ministru. Nu e singura care ramâne pe tusa: Pierre Moscovici si alte personalitati care se raliasera lui DSK trebuie sa-si revada pozitiile.
Practic, toata configuratia la stânga se modifica…
expunerea ta genială dragă Karla mi-aduce aminte de mocirla mioritică în care ne scăldăm în spaţiul carpato-danubiano-pontic: întîlniri în prag de seară pe la spa-uri moguliene, victorii de seară, înfrîngeri matinale, marionete şi tătuci lacrimogeni, telenovele autohtone care prind bine la electoratul nostalgic. Pentru români, faptul că Jeffrey Franks are papucii sparţi în talpă e suficient pentru a-l umaniza şi credibiliza. Între drama lui Neşu, Moni şi Iri, DSK e doar un curvar bătrîn şi pervers, nedemn de prima pagină de tabloide. :)
@Ionutu: Adevarul e ca imi dau seama si eu mai bine in ce tara civilizata traiesc… mai civilizata chiar decat America.
DSK are un trecut sulfuros (se stie ca nu rezista in fata unei femei) insa n-ai citi in veci in presa franceza vreun detaliu sordid despre relatiile sale extraconjugale sau practicile sale sexuale… exista in Franta o delimitare stricta intre viata publica si viata privata, nu se amesteca in veci, nici in randul presarilor nici in al publicului, indiferent despre cine ar fi vorba. Pe francezul de rând il doare in cot ce face cutare sau cutare politician in pat, nu-l intereseaza decat sa munceasca pentru el. In America, e caz penal.
(se subîntelege ca nu prea crede nimeni varianta cu violul; DSK e francez, ce naiba, stie cum sa aduca in pat o femeie daca vrea…)
Apoi, in Franta e interzis sa arati imagini la TV cu un om incatusat, indiferent daca e cel mai mare criminal. E interzis sa filmezi in sala de audiente, pentru ca nici macar ultima otreapa a societatii nu e intr-un tribunal pentru a fi umilit. Franta e in stare de soc dupa imaginile din tribunalul american… Sunt scene care o sa ramâna pentru totdeauna in constientul colectiv, e terifiant.
Si apoi, explica francezilor ca asta e practica obisnuita la americani, cand acu cateva zile, America n-a aratat pozele cu Ben Laden “ca sa nu socheze poporul musulman, sa nu-i umileasca etc”…
Pentru francezi, ce fac americanii e o executie mediatica, de o violenta insuportabila, o umilire in public a unui personaj la care ei tin, de care depinde soarta crizei, unul dintre putinii care se pot opune liberalismului speculativ… nu pricep si pace de ce e tratat astfel pentru o afacere privata…
Nu ştiu dacă afacerea ţine de privat. Omul este (încă) directorul FMI. Tot ce face, bea, mănîncă, în ochii presei e public. Americanii l-au înţeles greşit pe Larry Flint cînd acesta se zbătea for the freedom of speech. Au înţeles conceptul, dar l-au americanizat. Eu nu cred nici o clipă că treaba cu violul ar sta în picioare.
In mentalitatea si obiceiurile occidentului european, e o afacere privata. Era sambata, era in vizita privata la New York (isi vizita fiica studenta cu care a luat masa de prânz- e ora la care i-a servit de alibi pâna sa-si schimbe politia americana versiunea).
Daca afacerea ar fi fi avut loc intr-o deplasare de serviciu, in mediul sau de lucru, era altceva. In cazul acesta ar fi beneficiat de imunitate, insa nu e cazul. Tocmai pentru ca e o afacere privata, statul francez nu poate face nimic pentru el. Nu seful FMI compare in fata tribunalului, ci cetateanul lambda DSK.
Pentru americani (si pentru români, bineinteles), nu exista viata publica/viata privata. Totul e amestecat… daca ai o amanta, esti terminat. In Franta, nici pomeneala. E in traditiile locale :) ca regele, cardinalul, ministrul sa aiba cate o madame de Pompadour, du Barry, etc. Nu socheaza pe nimeni. Ar soca daca n-ar avea :)
Presa franceza nu scrie niciodata ce mananca, ce bea si ce face un om politic in afara orelor de serviciu. S-ar degrada, ar trece drept un tabloid de duzina. S-ar compromite pur si simplu. Nu e asta treaba jurnalistului… Alta lume..
exact, despre asta vorbesc şi eu. Publicul francez este educat în cu totul alt mod. Din punctul ăsta de vedere, mi-aş dori să trăiesc şi eu în Franţa.. :)
O sa ajunga asta si in România, dar nu mai prindem noi vremurile alea. Pâna la urma e o chestie de ce se serveste de sus, de la diriguitorii societatii.
Ca fapt divers, ma uit in fiecare seara, inainte de a adormi la o dezbatere a temelor de actualitate la care sunt invitati intelectuali importanti, din toate sferele, nu neaparat cei mai mediatizati… Se numeste “Ce soir ou jamais” (in seara asta sau niciodata).
Bineinteles, aseara s-a vorbit doar despre DSK. Un jurnalist serios, de la Nouvel Observateur povestea, apropo de frasquele sexuale ale lui Strauss-Kahn (care ies cu discretie la suprafata, la modul voalat, bineinteles, adica à la française: trebui sa citesti printre rânduri) zicea omul taman asa:
“in data de (in jurul a 2001) am scris un editorial despre clubul échangist parizian din strada cutare, din arondismentul cutare (n-am retinut numele)… am anchetat asupra frecventatiei cluburilor pentru a descoperi legaturile cu mafia drogurilor si am dat printre clientii constanti de DSK. Mi-am scris articolul, dar, bineinteles, nu mi-am permis sa-i citez sau pomenesc numele… cum mi-as fi permis una ca asta? am scris doar: clubul este frecventat chiar de inalti functionari de stat, printre care un fost ministru… a doua zi m-am trezit cu un telefon de la DSK in persoana, suparat nevoie-mare… cum de mi-am permis sa atac localul respectiv?“…
Intelegi, deci, cum sta treaba cu etica… :D a jurnalistilor, bineinteles.
ioi, genial! :)
Avem şi noi, Sinteza Zilei, şi cîteodată sunt invitaţi şi intelectuali rasaţi precum Mihai Bendeac, Daniel Buzdugan sau Mihai Morar. :D Aşa ţară, aşa intelectuali.
Mai ridică un pic ştacheta Cătălin Ştefănescu de la TVR cu al său Garantat 100%.
Am vazut si eu vag emisiunile acelea… Conceptul nu e rau, insa oricat de profesional ai fi, când ai de comentat deciziile lui Basescu, Boc si Udrea, ce emisiune sa-ti iasa?
Mai si cit te´am pindit pe blog ahahhahha Mi´am zis imposibil sa nu atace Karla subiectul..
Io sunt suspicios prin natiurelu´meu, nu mai era nevoie si de tornada de coincidente. Deh de la americani la ce sa te astepti? Daca ei chiar sustin ca exista termen de comparatie intre afacerea lewinski a lui Clinton si minciunile sfruntate care au costat mii de vieti ale lui tufa?!!
Bravo Karla, bine punctat, mishto scris!
Waw, Garceo, ce ma bucur sa te vad aici! :)
Asta ziceam si eu, ce sa te astepti de la americani? Remarca cineva pe undeva ca si Assange, omul wikileaks, tot un violator ar fi…
Pe mine si urmarea istoriei ma socheaza: cum naiba DSK e arestat de atata timp si nu i s-a lasat macar dreptul sa se exprime, sa-si prezinte varianta lui? Nu tu acces la dosarul acuzarii, ca un facut victima presupusa a disparut in natura sub protectia FBI, ba politia new-yorkeza a marsandat cu jurnalistii: le-a dat posibilitatea sa-l filmeze pe DSK in schimbul discretiei absolute privind victima…
Om fi noi paranoici… :)
apropo de wikileaks, mi-am adus aminte de altă dudă a americanilor: cazul Roman Polanski.
Da’ bineinteles…
E un argument pe care l-a adus si acuzarea in audienta preliminara: cica din cauza de polanski nu se accepta eliberarea pe cautiune, ca pentru toata lumea. ” E exclus sa ne trezim din nou cu un caz polanski”
Ca si cum un tip ca DSK ar fugi rupând pamantul ca sa se ascunda-ntr-o groapa. De parca n-ar exista confiscarea de pasaport, bratara electronica….
Ohoo si treaba asta cu polanski e un fel de argument non plus ultra adus de ei..Cit de bigot tre´sa fii cind iti quasi obligi “partenerii” unde´ti stationezi trupele, ca sa semneze un acord cum ca nici un cetatean american nu va fi judecat conform legislatiei tarii respective??? Si cazuri au fost, nu numai teo peter, a mai fost si treaba cu pilotii americani care au bulit un telescaun/gondola prin italia. Nu stiu cum s´a sfarsit da´cert e ca americani i´au aparat la modul obtuz. deh democratie da´sa stim si noi..
Apropo de bigotism: deja presa americana face presiuni pentru a forta demisia lui DSK, desi tipul nu e nici macar inculpat oficial… Subordonatilor nu li s-a permis nici un contact cu seful lor.
Americanii propun deja candidatura Christinei Lagarde, ministrul francez al economiei ( e o tehnocrata care a lucrat ani de zile in SUA) insa stiind perfect ca frantuzoaica nu poate ocupa postul. E prinsa la Curtea de Justitie a Natiunii, suspectata de abuz de putere in cazul Bernard Tapie. Daca Europa nu gaseste rapid un candidat credibil, c’est foutu.
Si apoi, ieri au urlat toata ziua cum ca presupusa victima habar n-avea cine e agresorul sau. Ar fi aflat a doua zi de la tv.
O ancheta “Le Figaro” la Sofitelul din New-York arata clar un panou in care angajatii sunt avertizati despre VIP-urile care exista in hotel si care necesita atentie speciala. Poza lui DSK e la mare vedere. Imposibil ca angajata sa nu stie in ce camera intra.
Sofitel face parte din grupul hotelier francez Accor…
Tare mi-e teamă că acţiunea este poltică, fiind vorba de o conjunctură mai largă a acţiunilor de marginalizare a economiei Europene, luată ca integru. O Europă unită într-adevăr, din punct de vedere economic, ar putea afecta negativ tertipurile şi excpadele americanilor în anumite zone de influenţă(vezi războaiele împotriva “terorismului”) de unde îşi câştigă prosperitatea financiară.
Pe de altă parte, sunt ţări europene care nu susţin ideea unei europe unite cu reguli europene, fiind un pic mai naţionaliste şi mai conservatoare. Pe undeva este imposibil să impui unei ţări reguli, în contextul în care ţara respectivă este mult mai sus poziţionată în sfera economică şi lucrurile se desfăşoară în alt ritm şi în altă mentalitate. Astfel, este posibil ca reprezentanţii acestor ţări să-şi fi dat acordul unui linşaj politic a celui care susţine sus şi tare uniunea economică şi puterea unei Europe unite…
Sunt multe de spus aici, însă timpul nu-mi permite deocamdată în a argumenta cu lux de amănunte toate aspectele politice şi economice care intervin.
Însă, aşacum aminteai în articolul de mai sus, DSK-ul are slăbiciunile lui şi astfel este uşor de linşat politic la nivel mondial, particular, respectiv în Franţa fiind infinit mai greu de ucis mediatic, diferenţa făcând-o mentalitatea…
Aşadar, poporul mondial vrea sânge. Nu mai contează faptul că motivul şi cauza sunt obscure.
vorba neamtului: alles klar?? vous faire un dessin?
@Marius: multumesc pentru ca te-ai exprimat…
Total de acord. Ma intreb daca nu cumva si Sarkozy si-ar fi dat acordul tacit. Deja, azi a urcat in sondaje… Si nu s-a exprimat deloc asupra subiectului DSK…
Cred ca la ora asta, UE se afla intr-un moment cumplit. Se stie ca Grecia nu va putea rambursa, e imposibil… si ca prabusirea ei si abandonarea monedei unice in Grecia va antrena un efect de contaminare in toata Europa.
@Garceo, toate sperantele in Merkel si Germania. Daca nu gaseste rapid o solutie…
ahahhahhahahhahha baba Merkel? Pai ea e ventriloaca concernelor. Aidio Ieuropo…
Pai, macar de dragul concernelor europene… :) ca doar Germania exporta bine in Grecia, n-are niciun interes sa se prabuseasca. Cum n-are nimeni in Europa…
ce vorbesti? :) Nu germania exporta ci concernele cu rezonante nemtesti in denumire..big big difrens.
Inseamna ca bine zic frantuzii: “trebuie sa mai punem de un 1789 contra neoliberalismului ma-sii”…
Bun regasit, Karla!
:)
Este un subiect care nu face cinste NIMANUI.
O dovada elocventa a faptului ca nu e bine sa clatini “puterea” pentru ca te “ingroapa”.
Povestea domnului DSK este o inscenare urata, mizerabila si foarte prost regizata.
Nici nu vreau sa ma gandesc la dedesubturile politicii mondiale…
Bine te-am regasit, Andrei! Imi pare tare bine sa te vad aici :)
Eu ma crucesc in fata eforturilor care se fac ca sa-l distruga moral… uniforma de detinut, vizitele de doua ori pe saptamâna, izolarea, puscaria mizerabila, asta dupa circul mediatic cu catusele si audienta…
Insa francezii nu inghit galusca: un sondaj spunea azi ca majoritatea cred ca e vorba de un complot. N-a tinut figura: scandalul e monstru, degeaba incearca Sarkozy sa lanseze lovituri mediatice care sa indeparteze subiectul: ba sarcina nevestei (anuntata, ma sa fie, taman ieri), ba vezi-Doamne, suspendam panourile de avertizare radar etc…