Jun
15
2016

Trei motive majore de îngrijorare după alegerile locale

a7a9013dbe737906e333d2f499eab8b93b28d64c

(Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei)

Mă aşteptam ca până acum să iasă la suprafaţă videoclipul  înfăţişându-i pe soţul, primarul şi 2 x doctorul Pandele, pe naşul Becali şi pe profesorul Voiculescu  dansând pe melodia „Happy” a lui Pharrell Williams la aflarea veştii că Gabi Firea a lor a ajuns mai marele Capitalei.  Întrevedeam şi un răspuns din marile oraşe ale ţării, înfăţişându-i dansând fericiţi, printre alţii, pe Cherecheş, Muntean, Scripcaru sau pe Lia Olguţa Vasilescu. Poate după alegerile de la toamnă.

Cei care speră să trăiască într-o Românie mai bună decât cea de astăzi pot avea multe motive de îngrijorare după aceste alegeri. Iată trei dintre acestea, cele mai serioase:

Rezultatul alegerilor lasă să se înţeleagă că majoritatea românilor nu sprijină lupta împotriva corupţiei

Faptul că unii dintre românii au votat politicieni corupţi este până la urmă o atitudine onestă într-o societate dominată de necinste. Să nu ne ascundem cu toţii după o coadă de mătură, dacă un număr însemnat dintre concetăţenii noştri nu ar fi prieteni cu ea, corupţia nu ar mai fi nici pe departe un fenomen atât de răspândit. Satisfacţia pe care mulţi o au atunci când mai marii politicii şi îmbogăţiţii din hoţie sunt scoşi în cătuşe de la DNA nu este nicidecum echivalentă cu dorinţa de a trăi într-o societate mai curată.

Deşi nu pot fi de acord, pot înţelege de ce dintre mai mulţi corupţi, în lipsă de alternative, alţii au ales să pună ştampila pe cel care le-a părut a fi mai competent. Pot înţelege neîncrederea oamenilor până într-un anumit punct justificabilă în justiţie şi în instituţiile statului. Nu sunt câtuşi de puţin surprins de faptul că în ciuda tuturor evidenţelor, un număr mare de indivizi sunt în continuare păcăliţi să pună ştampila pe oricine şi orice. Aproape că m-am împăcat cu ideea că o parte considerabilă a societăţii nu este preocupată câtuşi de puţin de treburile cetăţii şi nu depune nici măcar minimul efort de a se prezenta la vot. Discuţia poate fi una foarte lungă, însă concluzia va rămâne aceeaşi: viitorul României este decis de oameni care prin votul lor sau prin indiferenţă şi neimplicare girează politic şi implicit moral corupţia.

O astfel de atitudine din partea majorităţii lasă să se înţeleagă că lupta împotriva corupţiei nu este rezultatul voinţei poporului român. Revalidarea celor corupţi la putere transformă combaterea corupţiei într-un demers impus din exterior şi susţinut de către o minoritate gălăgioasă.

Politicienii corupţi au conştientizat această stare de fapt şi vor deveni din ce în ce mai abili în a o folosi în favoarea lor.  Din ce în ce mai frecvent în discursul lor apare „voinţa noastră, a reprezentanţilor celor mulţi” împotriva „voinţei unor grupuri marginale”.

În aceste condiţii, dacă nu se întâmplă ceva dramatic în profunzimea societăţii româneşti, e doar o chestiune de timp până ce lupta împotriva corupţiei va eşua.

Românii nu au cultură politică şi nu înţeleg democraţia

După zeci de ani de totalitarism, românii nu aveau cum să înţeleagă la începutul anilor ’90 democraţia. Douăzeci şi şase de ani mai târziu, procesul de învăţare se dovedeşte a fi extrem de anevoios. Fiecare rând de alegeri arată că populaţia ţării este în continuare în cea mai mare parte a sa needucată politic. Nici nu se pune problema ca oamenii să înţeleagă mecanismele pe alocuri complexe de funcţionare ale democraţiei, din păcate pentru cei mai mulţi este dificil chiar şi a-i identifica trăsăturile de bază.

Oricât de mult s-a vorbit despre acest lucru, milioane de români nu par a înţelege importanţa de a participa la vot. Mi-ar plăcea să-i văd cel puţin pe cei cărora le pasă dar consideră că nu au pentru cine opta că se prezintă la vot,  desenează la sfârşitul buletinului de vot un chenar, scriu în interior „Niciunul” şi pun ştampila. Chiar dacă nu există în acest moment cadrul legal care să valorifice o asemenea opţiune, procedând astfel se poate transmite un mesaj pe care absenţa de la urne nu are cum să îl transmită.

Oricât de banal ar părea în teorie, oamenii nu înţeleg că alternativa la un mare partid nu este obligatoriu celălalt. Atunci când se impune, şi astăzi se impune, contestarea întregii clase politice de un număr semnificativ de oameni va da naştere la alternative şi poate chiar determina partidele existente să aducă anumite schimbări.

Cei mai mulţi dintre cetăţeni nu înţeleg că drepturile şi obligaţiile lor nu încep şi nu se încheie cu acţiunea de a vota. Politicienii trebuie ţinuţi mereu din scurt, trebuie să fie în permanenţă conştienţi că oricând acţionează împotriva intereselor oamenilor vor fi traşi la răspundere de către aceştia.

Mult prea frecvent apar opinii care susţin că unora dintre cetăţeni ar trebui să li se ia dreptul de a vota. Că majoritatea în necunoştinţă de cauză ar trebui să lase deciziile în mâinile unei minorităţi într-un fel sau altul superioare. Am observat adesea indivizi, mulţi dintre aceştia educaţi, afirmând că „democraţia este o porcărie”. Astfel de poziţii nu au cum să ducă spre corijarea societăţii în care trăim,  pot duce doar către extremism.

Faptul că o mişcare extremistă nu au luat avânt în România până în acest moment ţine foarte mult de lipsa de „profesionalism” şi seriozitate a extremiştilor autohtoni. Însă evoluţia politicii româneşti din ultimii ani poate duce în viitorul nu foarte îndepărtat la ascensiunea unei astfel de forţe  sau poate chiar împinge partidele majore existente spre poziţii extreme.

Noile generaţii nu sunt mai bune decât precedentele

Ultimii ani au demonstrat că tinerii politicieni sunt în cea mai mare parte a lor copii mai mult sau mai puţin reuşite a predecesorilor. Această realitate tristă nu se rezumă însă doar la sfera politicii, societatea românească şi în mod deosebit actualul sistem educaţional par a fi incapabile de a forma la scară largă tineri cu o altfel de mentalitate şi un altfel de comportament. În condiţiile date, nici nu au cum. Ce lecţii pot învaţă tinerii politicieni în urma alegerilor din 5 iunie? Ce învaţă tinerii jurnalişti de la cei care se ocupă zi de zi cu succes de manipulare şi propagandă? Ce învaţă de la cei care astăzi clamându-şi obiectivitatea îşi spun jurnalişti iar mâine se afişează politicieni? Ce învaţă de la cei care s-au îmbogăţit prin corupţie şi, care, proaspăt eliberaţi din detenţie, apar zi de zi la televizor? Ce învaţă de la cei care îşi cumpără diplome aşa cum îşi cumpără şosete? Ce învaţă de la părinţii lor care fie nu se prezintă la vot, fie votează indivizi despre care ştiu foarte bine că reprezintă ce este mai rău în societate?

Cu fiecare zi în care sprijinim sau tolerăm corupţia ne adâncim şi mai mult în mocirlă, ne compromitem viitorul şi pe cel al generaţiilor următoare. Cu fiecare palmă pe care o dăm democraţiei, ne îndepărtăm şi mai mult de ea, către ceva mai rău. Cu fiecare zi în care continuăm ca şi până acum, distrugem orice şansă ca România să fie cândva mai bună.

Ceea ce ar trebui să înţeleagă până şi cei mai corupţi dintre români este că în felul acesta ne îndreptăm către dezastrul tuturor.

*

Acest text a apărut şi aici:

http://republica.ro/trei-motive-de-ingrijorare-dupa-alegerile-locale

Trei motive majore de îngrijorare după alegerile locale

Ştefan Cociodar

M-am născut la data de 30 iunie 1984. Uneori parcă nu îmi pare rău. Ajuns pe acestă lume, mi-am propus să nu fac umbră pământului degeaba. Mi se pare, în fiecare zi, un ţel ambiţios. Pentru început vă spun ceea ce unii dintre voi ştiţi deja, că mă ocup „cu politica”. Uneori îmi doresc să mă fi ocupat cu altceva, dar tocmai acestea sunt momentele în care îmi este mai clar că în politică trebuie să existe şi oameni ca mine. Îmi spun mereu că sunt ceea ce sunt fiindcă cineva trebuie să fie şi nu mă feresc să lupt pentru cauze pe care le ştiu de la început pierdute.

More Posts - Website

Lasă un comentariu