Jun
12
2016

Zâmbetul „premierului” Liviu Dragnea

Gabriela_Firea_Liviu_Dragnea_(1)

(Foto: www.psd.ro)

Sper ca statul român să emită cât mai curând timbre cu zâmbetul pe care Liviu Dragnea îl afişează începând de duminica trecută. Ar fi păcat să nu rămână şi pentru generaţiile viitoare. Ar putea chiar face parte dintr-o serie intitulată „Zâmbete pesediste”, începând cu cele de nepreţuit ale lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase.

Are şi de ce să zâmbească liderul PSD, alegerile acestea i-au ieşit de minune fără ca de data aceasta să mai fie nevoit să rişte o condamnare. În urma lor, şi-a întărit poziţia în partid şi în ţară. Dacă inima lui pofteşte, după alegerile din toamnă care se arată la rândul lor foarte promiţătoare, ar putea fi viitorul prim-ministru. Tot ceea ce mai trebuie să facă până atunci este să îl gâdile pe burtică pe Marele Licurici până când acestuia vor începe să-i placă pesediştii.

În cea mai mare parte, PSD a câştigat aceste alegeri încă de acum un an, odată cu pseudoreforma electorală realizată în parteneriat cu PNL. Pe 5 iunie a venit doar confirmarea: votul într-un singur tur i-a adus partidului împreună cu UNPR şi ALDE peste 1700 de funcţii de primar, iar votul majorităţii consilierilor judeţeni care a înlocuit votul direct al cetăţenilor îi va aduce cel puţin 27 de preşedinţii de consiliu judeţean dintr-un total de 41.

Cireaşa de pe tort, Dragnea a reuşit acolo unde iluştrii săi înaintaşi au eşuat, şi anume să câştige Primăria Generală a Capitalei şi toate primăriile de sector. O performanţă atinsă nu într-un context oarecare, ci la doar 6 luni după ce oamenii cereau pe străzile Bucureştiului demisia Guvernului PSD condus de către tovarăşul şi prietenul Victor Ponta.

Toate acestea sună aproape ca o apologie la adresa preşedintelui PSD şi a partidului pe care acesta îl conduce. Ca de fiecare dată însă, rezultatul se datorează în mai mare măsură cetăţenilor decât politicienilor. Nu, nu este vorba doar despre votanţii PSD, arătaţi şi de data aceasta cu degetul de către o parte a societăţii care prezintă la rândul său deficienţe majore în a înţelege democraţia. Este vorba despre lipsa generală de interes a oamenilor pentru  legi de primă importanţă cum este legea electorală, fapt care a permis politicienilor să opteze pentru ceea ce le-a convenit mai mult. Absenteismul la vot, pe care partidele mari mizează de fiecare dată, a făcut restul. Tot dezinteresul pentru politică şi neprezentarea la urne vor aduce cel mai probabil zâmbetul sub mustaţa lui Dragnea şi la toamnă, de data aceasta după un rând de parlamentare foarte reuşite.

Aşa cum PSD a fost şi de această dată consecvent, şi PNL şi-a respectat tradiţia postdecembristă: 0% preocupare pentru binele cetăţeanului, incompetenţă şi aroganţă fără margini.

În timp ce PSD a marşat pe metoda de campanie Cozmâncă versiunea 4.0,  marea strategie de campanie a PNL a fost jocul la fentă. De la primarii cu probleme penale vopsiţi în independenţi, la candidaturi „sclipicioase” gen Marian Munteanu, tot ceea ce a încercat PNL să facă a fost să-şi păcălească adversarii şi electoratul.

O tentativă de fentă a fost şi punctul culminant al campaniei lui Cătălin Predoiu,  care încurajat de propria galerie cu „Fă-l că nu ştie!”, a încercat să-i ia mingea lui Nicuşor Dan, doar pentru a-şi băga singur,  în limbaj fotbalistic, „iarba în fund”. Rezultatul: 31% la 11% pentru tocilarul nepenelist. Dacă în politică ar exista ruşine, Predoiu şi toţi cei implicaţi în campania pentru capitală ar trebui să umble în următorii 4 ani cu pungi de hârtie pe cap.

Pentru Gorghiu şi Blaga, dezastrul din capitală, faptul că PNL şi PDL la un loc au obţinut cu aproximativ 600  de funcţii de primar mai puţin decât PSD şi doar un sfert dintre preşedinţiile de consilii judeţene reprezintă o victorie fără precedent. Cu perseverenţă, după alegerile din toamnă s-ar putea lăuda cu performanţe similare PNŢCD-ului condus de către Pavelescu.

USB este unul dintre puţinele demersuri politice care a reuşit să capitalizeze de pe urma dezgustului pe care o bună parte a românilor îl au faţă de clasa politică. Însă reprezentanţii săi, cât şi cei ai celorlalte câteva iniţiative politice similare din ţară, parafrazând un celebru citat din filmul The Dark Knight, par a fi la acest moment noii politicieni pe care această ţară îi merită şi nu cei de care ar avea nevoie. Nepregătiţi pentru lupta politică, cu o lege electorală total împotriva lor, o parte dintre ei netalentaţi sau lipsiţi de charismă, nu au avut nicio şansă împotriva adversarilor mult mai versaţi, beneficiari ai unor bugete incomparabil mai mari şi sprijiniţi de maşinăriile marilor partide.

Deşi votul prin reprezentare proporţională este cel puţin în teorie prietenos cu formaţiunile mici, partidelor de tip USB nu le va fi mai uşor nici la parlamentare. Împotriva PSD şi PNL nu poţi concura cu succes fără lideri puternici şi charismatici şi, mai ales, fără unitate. Politicienii de tip nou trebuie să găsească resursele necesare pentru a participa împreună la alegerile din toamnă.  Mai mult decât atât, vor trebui să convingă un număr cât mai mare de cetăţeni că odată ajunşi în Parlament nu se vor îmbolnăvi de aceleaşi boli de care suferă restul clasei politice.

PSD şi PNL sunt incapabile de a se reforma. De fapt, însăşi ideea de reformă în cadrul acestor partide este o prostie, o găselniţă menită a-i prosti pe proşti.  Reforma în cazul lor ar însemna, fără nicio exagerare, retragerea din politică a tuturor liderilor începând cu Dragnea, Blaga sau Gorghiu, până la preşedinţii organizaţiilor de tineret din ţară. Şi nici măcar astfel nu ar exista garanţii pentru o politică mai curată. Acelaşi lucru este valabil pentru ALDE, UNPR sau PMP, întruchipări ale aceluiaşi rău.

În aceste condiţii, sunt de înţeles speranţele pe care o parte a societăţii şi le pune în USB şi formaţiunile similare noi apărute. Rămâne ca ele să confirme demonstrând toleranţă zero la corupţie şi uşi închise pentru traseiştii politici.

Cu o aroganţă demnă de micii politicieni care s-au crezut mari în politica românească a ultimelor decade, preşedintele PNL Alina Gorghiu afirma zilele trecute că „nu se poate face politică fără partide”. Aşa este. Însă nu ar fi nicio problemă pentru democraţia din România dacă  în viitor s-ar face politică fără dumneaei, fără Blaga, Dragnea, Ponta, Băsescu sau Udrea, fără PNL, PSD şi celelalte partide plămădite din acelaşi aluat, reprezentante ale unui sistem care a ţinut această ţară în corupţie şi mizerie vreme de un sfert de secol. Ba din contră, cu excepţia celor menţionaţi şi a grupărilor pe care le reprezintă, ar fi mai bine pentru toată lumea. Nu pot decât spera şi eu că astfel de vremuri nu sunt foarte departe de noi.

*

Acest text a apărut şi aici:

http://republica.ro/zambetul-zpremierului-liviu-dragnea

Zâmbetul „premierului” Liviu Dragnea

Ştefan Cociodar

M-am născut la data de 30 iunie 1984. Uneori parcă nu îmi pare rău. Ajuns pe acestă lume, mi-am propus să nu fac umbră pământului degeaba. Mi se pare, în fiecare zi, un ţel ambiţios. Pentru început vă spun ceea ce unii dintre voi ştiţi deja, că mă ocup „cu politica”. Uneori îmi doresc să mă fi ocupat cu altceva, dar tocmai acestea sunt momentele în care îmi este mai clar că în politică trebuie să existe şi oameni ca mine. Îmi spun mereu că sunt ceea ce sunt fiindcă cineva trebuie să fie şi nu mă feresc să lupt pentru cauze pe care le ştiu de la început pierdute.

More Posts - Website

Lasă un comentariu